Malasolca

Mancare de iarna si motiv de fudulie (la Letea, daca face vreo hahlusca malasolca, striga cocoseste – ma iertati, doamnelor, gaineste – chiar in fata cooperativei, de zece ori dimineata si de o suta de ori la pranz, dupa barbat-su, sa vie la masa, chiar daca acesta-i beat in casa sau, Doamne fereste, mort de doi ani), malasolca e cea mai duioasa si mai puternica amintire a mea din Delta. Fiertura de peste sarat mi-a alinat foamea cand eram mai sigur de ea (si mai putin sigur pe mine). Mai mult, mi-a devenit, prin timp, un fel de insotitor al unui tablou dur, mirosul ei se conjuga cu gerul, vantul aspru si pustietatea Deltei, cand singurul prieten ti-e o ciorba sau o gateala calda.

–     O stiuca mare, sarata dar nu foarte uscata, ca nu-si mai da misterioasele savori

–     1 chil de cartofi          – 2 capatani de usturoi            – 1 pahar de ulei

–     Stiuca se pune de seara la desarat

–     A doua zi se jupoaie iar carnea se pune la fiert, impreuna cu cartofii curatati si taiati in sferturi

–     Usturoiul se toaca si se freaca cu ulei intr-un sarmuzac moale

–     Se scot pestele si cartofii din oala, se scurg bine

    Se ofera pe un platou, pestele in mijloc, spropit cu sarmuzac, cartofii imprejur, o stacana cu vin taranesc, rosu si gros a incremenit cu cana la picior (iar acum ma astept sa aud vantul vajaind pe sub usa, Timosca o sa navaleasca impromorocat in casa, „Radu, stii tu ce-am prins?”, repezandu-se la oala cu vin, Torita o sa surada intelegator, iarna asta pare, prevezibil, infinita…).

    0 replies

    Leave a Reply

    Want to join the discussion?
    Feel free to contribute!

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *