Salata de icre

„Pe cat de mult pretuim si devoram noi icrele (cand le avem), pe atat de putin le gusta occidentalii. Habar n-au ce-i aia salatica de icre, pe painica prajita, cu ceapa tocata, cu tuiculita… Pana de curand, in halele Parisului icrele de stiuca se aruncau cu scarba, ca matele (ce sa mai zic de cele de crap). Nu le aduna nimeni, nici macar cainii. Noroc ca ultimele decenii au adus ceva sange proaspat centro-rasarito-european si s-a mai stopat risipa (exista totusi un fel de tarama si la frantuji – bine-nteles ca in sud, ce stiu nordicii despre deliciul maruntaielor, resturilor si precaritatilor? – ce se face din stiuleti de icre de chefal)…

De ingretosati ce erau, apusenii nu le-au dat nici macar nume icrelor (daca nu au avurtnevoie?), spunandu-le improvizat „oua de peste”. Singurele care au contat pentru ei au fost cele negre, pe care, bine-nteles, le-au botezat – „caviar” – si le-au importat, dar …tot de la noi, din rasarit, din Rusia, Iran si Romania.

De aceea, noi, la randul nostru, ramanandu-ne mai mereu atat de putine „oua de morun”, nici n-a mai meritat sa le spunem in vreun (alt) fel. Le-am pedepsit si le-am amestecat cu celelalte, la gramada (salata!) comuna de icre („negre” sau „moiu”, cum ademenitor le spuneau bacanii de-altdata).

  • Se freaca icrele de crap, adaugand uleiul, putin cate putin, pana se-ncheaga; se dau la rece, sa se odihneasca
  • Se toaca ceapa, marunt (ceapa mica, mare, tot dupa gust)
  • Se amesteca icrele de crap cu cele de stiuca, ceapa si restul de zeama de lamaie
  • Se orneaza cu jumatati de maslina neagra.

E un fel al Deltei de a manca icre si nu ulei frecat cu icre. Icrele de crap dau corpul viguros al maionezei, iar cele de stiuca gustul si frumusetea deopotriva.

La Dunare sunt multi saraci care dau icrele la slatina si asa le mananca, ca nu numai copiii si betegii pot manca icre la lasat de sec, ci si alti oameni (calugarita de la Saon)

Confundam mai mereu icrele noastre abia sarate – cam 1 lingrita varfuita de sare la o jumatate de chil de icre – cu taramaua greceasca, care sunt icre de peste marin, sarate potroaca si tescuite pana se fac piatra. Taramaua se taie cu fierastraul si se vinde cu bucata (o caramida de icre, atatea drahme). Ca s-o mananci, trebuie s-o dai pe polizor, s-apuci macar cateva aschii… Aceea, taramaua, cere (prea) mult ulei, pentru ca sa-i mai ia din saratura.

Icrisoarele noastre, atat de proaspete ca, daca le pui in apa, intr-o ora ies pestii, aproape ca n-au nevoie de ulei. Doar un pic, cat sa se lege. Pune ulei mult doar cine are pricini sa le sporeasca (saracia la unii, lacomia la altii), dar atunci nu mananci icre, ci maioneza de icre (teribil de indigesta).

– 100 g ulei

– 1 ceapa

– 1 lamaie (sare de lamaie)

– 200g icre crap (tarama) sau stiuca

  • Jumatate sau mai mult din icre se curata de pielite si se desareaza (adica se lasa cinci minute in apa calduta, apoi se spala in apa rece si se pun intr-un tifon, o noapte, sa se scurga si usuce)
  • Restul de icre sarate se freaca cu un varf de cutit de sare de lamaie
  • Se toarna uleiul, putin cate putin, se freaca („un nebun sa le bata si un zgarcit sa picure uleiul”- ne-nvata marele Voiculescu)
  • Se toaca ceapa
  • Se adauga icrele desarate si ceapa si se freaca pana se leaga iar Icrele n-au sange, de-aia oricine le poate manca in post

(Bomhes, Radu)

– 200 g icre crap sau stiuca

– 200 g untdelemn

– 50 g miez paine alba

– 1 ceapa

– 1 jumatate lamaie

  • Se inmoaie in apa 1 miez de franzela, se stoarce, se freaca cu putin untdelemn
  • Se amesteca cu icrele si zeama de lamaie
  • Se bat icrele, turnand cate putin ulei

Se ofera ornate cu feliute de masline, eu pun si paine neagra, de secara, prajita, iar paharelele si sipurile de tuica le congelez mai intai.

Dar eu va propun niste icre-icre, asa cum mananc (mancam adica, ca mi-au cam ruginit vaslele) o data pe an, de Craciun, la Caraorman: paine de cuptor (painea aceea ciudata a cazacilor Deltei, cu cartof, asemanatoare cu cea sud-ardeleneasca, care e la fel de ferma-frageda si cand iese, calda, din cuptor, si peste o luna, cand se goleste covata), unsa cu unt si icre de stiuca, si acoperita cu feliute transparente de ceapa, vodca. Gustul, parfumul icrelor sunt intacte, si mult mai intense, mai savuroase decat inecate in crema groasa de ulei.”

RADU ANTON ROMAN

In alte zile, pentru diversitate, va propunem PASTA DE CARAS pe care fetele noastre o prepara dupa un procedeu laborios, de cateva ore (caras mare fiert + ceapa calita cu sos de rosii condimentat, totul fin pasat si indelung amestecat in ceaun, la foc mic), un PATEU PESCARESC, o SALATA DE SOMN/SALAU, o ZACUSCA PESCAREASCA (cam ca o zacusca de vinete dar si cu bucatele prajite si dezosate de peste) sau o SALATA DE PESTE MARINAT (scrumbie/obleti/chilca/rizeafca).

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *