Scrumbia de Dunare

Magnifica scrumbie de Dunare se gateste in tara ei, adica la Tulcea si la Galati, in primul rand la gratar si la cuptor. Se mai poate face si prajita, marinata sau plachie, si ciorba si oricum dat tot nu iese mare lucru de capul ei, ca-i prea grasa si nici nu se intalneste bine cu alte unsori incinse.

Se conserva curent la sare si apoi la fum.

La cuptor ori gratar

–      4 scrumbii

–      sare, piper – cam de o pofta

–      hartie pergament (daca vreti)- 1 lamaie

–      1 legatura patrunjel verde

  • Scrumbiile se grijesc de mate, apoi se cresteaza des pe latime, dupa obiceiul de la Dunare, ca sa se patrunda
  • Se freaca cu sare si piper
  • Se inveleste ingrijit fiecare pescut in hartie pergament (dichis domnesc, lipovenii si haholii nici n-au auzit de asa ceva) unsa cu ulei (mai nou, e perfecta folia de aluminiu)
  • Se pun in cuptor, pe tava, la foc mic, sau direct pe gratar, la jar potolit
  • Cand e gata – cam 20 de minute – se desface din hartie, cu grija, sa nu se piarda sosul. Se aseaza in farfurie, si se presara cu patrunjel verde tocat.
  • Sosul fierbinte se amesteca intr-o canita cu zeama de lamaie si se toarna ploaie peste peste.
  • Se poate face la cuptor ori la gratar si fara foaie de pergament. Atunci scrumbia trebuie unsa bine cu ulei, la fel tava sau gratarul.
  • Nu e la fel de buna ca atunci cand e invelita, pentru ca se usuca si prinde gust de la untdelemn. Altii o invelesc in aluat, dar faina absoarbe sucul fin al pestelui.
  • Vinul alb si sec, ca o taietura de brici printr-un gand vechi, al scrumbioarei fine si albe la carne este Riesling-ul, fie de la Aliman, impetuos, racoritor si vioi, gust discret de piersica, fie de Valea Nucarilor, cu putin catran picurat pe tesatura de fructe.

Eu il prefer totusi, marturisesc spasit, pe cel de la Medgidia: desi se complace in bruschetea unui vin de campie, are in schimb (in ultimul timp) o fragezime si o mireasma mai pregnante si mai atasante, mai legate de bobul copt de strugure decat oriunde in Dobrogea, ceea ce-l face frate cu scrumbia cea nobila (si comparabil cu Riesling-ul de la Blaj).

Ce dai in ziua ei (in sfanta Sambata, n.m.) vezi pe ceea lume. Sambata orisice dai e pomana. Pomana sa faci toata saptamana, dar, daca n-ai facut sambata, nu-i primit. Sambata cerul e deschis, atuncia asteapta sufletele si se uita, oare le-a trimis ceva, de pe asta lume. Daca nu li s-a dat nimic, se supara. (Niculita Voronca)

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *